Proiectul Digital Learning (DLIS) este un proiect Erasmus + Cooperation între 5 țări, care își propune să crească competențele profesioniștilor și studenților din domeniul asistenței sociale în ceea ce privește utilizările și instrumentele digitale, astfel încât să dobândească suficientă agilitate digitală pentru a sprijini publicul de acțiune socială în situații de decalaj digital. Lansat în noiembrie 2021, proiectul va implica cercetători, profesori, manageri educaționali, formatori, designeri digitali, studenți și profesioniști din domeniul asistenței sociale până în august 2024.
Obiective
Formarea asistenților sociali pentru a stăpâni utilizările digitale, astfel încât persoanele pe care le sprijină să poată profita de acestea și să devină autonome. Pentru recunoașterea formală atât a rolului, cât și a funcției de mediere socială digitală de către asistenții sociali.
IDENTIFICARE
persoanele afectate de excluziunea digitală și să le sprijine în dezvoltarea competențelor digitale, pentru a promova integrarea lor în societate și a reduce inegalitățile sociale.
RECUNOAȘTERE
medierea digitală ca un rol transversal în domeniile de intervenție socială. Recunoașterea largă a „rolului” de mediator digital în rândul tuturor profesioniștilor și formatorilor din domeniul asistenței sociale din întreaga Europă.
LUPTA
împotriva decalajului digital și a inegalităților sociale generate de acesta, care pot fi observate în întreaga Europă.
Rezultate
Ca parte a unei inițiative europene de combatere a inegalității sociale și de dezvoltare a alfabetizării digitale, proiectul DLIS oferă idei practice și formare pentru a sensibiliza profesioniștii din domeniul asistenței sociale.
Acesta a produs trei rezultate:
- Un raport academic privind decalajul digital și agilitatea digitală,
- Un ghid de reflecție pentru cursanți și profesioniști,
- 4 module de învățământ la distanță privind asistența socială digitală.
DLIS este un proiect de cooperare transnațională care permite punerea în comun a practicilor și experiențelor pentru a găsi soluții digitale europene la provocările dematerializării pentru profesioniști și publicul pe care îl sprijină. Această punere în comun contribuie la crearea unei culturi comune a profesiilor din domeniul asistenței sociale în Europa.
Principalele direcții de acțiune ale proiectului DLIS :
- Inventarierea nevoilor de formare în țările participante la proiect prin diagnosticarea agilității digitale a studenților și profesioniștilor din domeniul asistenței sociale prin producerea unui indice de agilitate digitală,
- Identificarea nevoilor specifice ale profesioniștilor în vederea formării acestora și a reducerii vulnerabilității digitale a beneficiarilor,
- Modelarea sistemelor de învățare care să răspundă nevoilor funcționale, etice și juridice ale profesioniștilor, în vederea combaterii inegalităților rezultate din diferitele decalaje digitale pe care le resimt persoanele care beneficiază de sprijin,
- Crearea de instrumente transferabile și ghiduri practice pentru profesioniști în Europa.
Proiectul DLIS își propune, de asemenea, să îmbunătățească competențele studenților și ale profesioniștilor prin diverse sisteme de învățare concepute și dezvoltate de la zero. Până în prezent, strategiile de îmbunătățire a competențelor digitale ale asistenților sociali s-au bazat pe inițiative personale și/sau organizaționale și au oferit în principal răspunsuri „de la caz la caz”. Efectele acestor strategii par a fi limitate: este nevoie de un cadru mai larg care să cuprindă sprijinirea grupurilor vulnerabile în întreaga complexitate a mediului digital și fără hârtie de astăzi. Concentrarea proiectului asupra profesiilor din domeniul asistenței sociale, cu programele lor specifice de ucenicie, vizează îmbunătățirea calității sprijinului pentru persoanele vulnerabile care sunt excluse digital (și social).
Studenții și profesioniștii din domeniul asistenței sociale trebuie să își dezvolte competențe digitale solide, deoarece sunt expuși unui public care are nevoie de sprijin digital. Dar, de asemenea, trebuie să dezvolte competențe reflexive specifice domeniului lor de acțiune, asistența socială. În Europa, dematerializarea serviciilor publice și digitalizarea vieții de zi cu zi și a mediului economic și social, accelerate de pandemia COVID 19, au subliniat necesitatea urgentă de a forma asistenți sociali pentru a sprijini persoanele care sunt „îndepărtate” de societatea digitală. Dematerializarea procedurilor administrative, care este însoțită de închiderea ghișeelor fizice de primire a utilizatorilor, ridică noi provocări pentru acțiunea socială, prin creșterea riscurilor de întrerupere a accesului la drepturi (Défenseur des droits, 2019). În acest context, asistenții sociali se confruntă cu noi provocări și misiuni. Noi grupuri de persoane, care anterior erau independente în abordarea lor, apelează la ei deoarece au dificultăți în utilizarea interfețelor digitale ale departamentelor guvernamentale și ale serviciilor comerciale. Schimbarea rolului asistenților sociali către furnizarea de sprijin pentru procedurile online pentru public a avut loc în mare parte „fără un mandat profesional” și „fără formare”, ducând la „confuzie” și la o „lipsă de încredere în sine” în rândul profesioniștilor (Mazet și Sorin, 2019). Într-adevăr, mulți asistenți sociali înșiși întâmpină dificultăți în a se familiariza cu instrumentele digitale ale căror interfețe evoluează rapid.